"Țara de carton și vată
În țara ceea nu deosebești piatra de pasăre sau duh: Sunt de vată și carton. Cine vrea își scoate sufletul, îl pune alături și-l privește ca pe o ființă streină: am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni. Oamenii-păpuși cântă rugăciune mută: Dumnezeul lor are barba albă. Oameni-păpuși și duhuri de vată! Zâmbete de pastă! Pomi de cauciuc! Ochi candizi și ficși! Culorile sunt palide, nu țipă. Spațiul are doi metri cubi. Focul e o cârpă roșie și îl iei cu mâna. Țara asta a mâzgălit-o, pe carton, un copil. Copilul visează: nu-l trezi!" (Eugen Ionesco)
O zi în care ne-am desfătat privirea în lumea artei maestrului Nicolae Tonitza, interpret al " tristețelor luxuriant colorate", am învățat câte ceva despre benzile desenate și pentru scurt timp am fost artiști, clasele VI A, B, clasa VII H, împreună cu doamnele diriginte: Davidică Rebeca, Talei Luminița și Costin Dalina.
